Despre carte: 1995 / La naiba, era un om ciudat! Fața unui boxer pensionar - un nas rupt, o ureche turtită și ochi posedați, nebun, nemișcați. Astfel de ochi ar trebui să aparțină unui om de știință sau unui iubit fără speranță. N-am văzut niciodată o persoană mai puțin asemănătoare cu una sau cu alta – în întreaga sa înfățișare, cu excepția ochilor... Și cuvintele lui? „Îți invidiez sănătatea, este minunat...” Și poza lui, poza lui! Stătea cu mâinile sprijinite pe bancă, cu bicepșii brațului stâng întinzându-și haina. Parcă era gata să se ridice și să se grăbească undeva, dar călcâiul îi ciocănea în mod constant zăpada, iar apa topită curgea deja într-un pârâu sub bancă - în pârâul de pe poteca din spatele nostru.....